Marca este un semn servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot să constituie mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.
Acordarea asistenţei de specialitate în domeniul proprietăţii industriale şi reprezentarea persoanelor fizice şi juridice române sau străine interesate în fata OSIM se asigură prin intermediul consilierilor în proprietate industrială, organizati în cadrul CNCPIR în conformitate cu dispoziţiile OG 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială.
Marca este un element esential al strategiei întreprinderilor: reprezintă imaginea produselor sau serviciilor întreprinderii şi face distincţia între produsele şi serviciile întreprinderii şi cele ale altor întreprinderi, pentru consumator reprezintă cel mai comod mijloc de a recunoaşte rapid o categorie de produse şi servicii care i-a fost recomandată sau pe care experienţa l-a determinat să o prefere altor produse sau servicii de aceeaşi natură. Pentru întreprindere, marca reprezintă un mijloc de a cuceri şi a păstra o clientelă.
Marca poate fi verbală, figurativă sau tridimensională. Pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi: cuvinte (inclusiv nume de persoane), denumiri arbitrare sau fanteziste, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.
Înregistrarea unei mărci pe teritoriul României poate fi obţinută prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Inventii şi Mărci – OSIM – (marca naţională) sau la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală – EUIPO (marcă a UE).
Drepturile titularului mărcii sunt confirmate prin certificatul de înregistrare a mărcii.
Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv, pentru produsele și/sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii depozitului. Înregistrarea permite posibilitatea de a interzice terților de a depune sau de a utiliza, fără autorizație, indiferent sub ce formă, marca sau unul din elementele sale caracteristice, pentru aceleași produse sau servicii.
La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită nelimitat, la împlinirea fiecărui termen de protecție de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.
EXTINDEREA ȊN ALTE ŢĂRI A PROTECŢIEI UNEI MĂRCI
Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul României. Protecţia într-o ţară străină presupune îndeplinirea formalităţilor prescrise de legislaţia ţării respective. Convenţia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele acordate titularilor naţionali din ţara respectivă. Conventia dă prioritate, asupra oricăror altor persoane, pentru depunerea aceleiaşi mărci, în ţările membre ale Convenţiei, în termen de 6 luni de la data depozitului din România.
Sistemul Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci, într-una sau mai multe ţări membre ale acestui sistem, printr-o cerere unică, adresată către EUIPO, cu condiţia ca această marcă să existe (cel puţin în faza de constituire a depozitului) în faţa unui oficiu, parte a Convenţiei, numit oficiu de origine. Cererea de marcă internaţională trebuie depusă la oficiul de origine, care o transmite la EUIPO. Durata protecţiei obţinute în baza Sistemului Madrid este de 10 sau 20 de ani în funcţie de opţiunea titularului, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată.
Marca Uniunii Europene este marca înregistrată la EUIPO, care produce efecte pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. O marcă a EU este independentă de existenţa unei mărci naţionale.
O marcă a EU are un caracter unitar. Are aceleaşi efecte în întreaga Uniune Europeană: nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunţări, al unei decizii de revocare a drepturilor de titular sau de nulitate, iar folosirea sa nu poate fi interzisă decât în cadrul Uniunii, în ansambul ei. Deşi produce efecte în toate statele Uniunii, o marcă a EU nu se substituie mărcilor naţionale din statele membre, ci coexistă cu acestea.
INDICAŢIA GEOGRAFICĂ
Indicaţia geografică este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esential atribuite acestei origini geografice.
Indicaţiile geografice pot fi folosite numai de către persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate.
Nu sunt supuse procedurii de înregistrare indicaţiile geografice care au dobindit sau vor dobândi protecţie pe calea unor convenţii bilaterale sau multilaterale încheiate de România.
Au calitatea de a solicita la OSIM înregistrarea unei indicatii geografice asociaţiile de producători care desfăşoară activităţi de producţie în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.
OSIM înregistrează indicaţia geografică şi acordă solicitantului dreptul de utilizare după ce Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, sau după caz, autoritatea competentă din ţara de origine a solicitantului, certifică:
a) indicaţia geografică a produselor care urmează a fi înregistrate;
b) produsele care pot fi comercializate sub această indicaţie;
c) aria geografică de producţie;
d) caracteristicile şi condiţiile de obţinere pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a putea fi comercializate sub această indicaţie.
Dreptul de folosire a unei indicaţii geografice nu poate face obiectul nici unei transmisiuni.